FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. Vezi definitia »

PIROGRAVÓR s. m. specialist în pirogravură. (< fr. pyrograveur) Vezi definitia »

HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore. Vezi definitia »

NARATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Povestitor. [Cf. lat. narrator, fr. narrateur]. Vezi definitia »

DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat² + suf. -ător. Vezi definitia »