SINCRONIZATÓR s. n. 1. sincronizeză. 2. ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. ◊ dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze. (după fr. synchroniseur) Vezi definitia »

ACORDÓR², acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur. Vezi definitia »

REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore. Vezi definitia »

PREDICTÓR s. n. probă psihologică cu valoare de anticipare a reușitei în activitatea ulterioară. (< engl. predictor) Vezi definitia »

tretiór, tretióri, s.m. (înv.) cal de trei ani; tretin. Vezi definitia »