Definita cuvantului retard
RETÁRD I. s. n. întârziere. ◊ (tehn.) amânare introdusă într-o transmisiune. ◊ (med.) stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora. II. adj. inv. (despre medicamente) cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. (< fr. retard)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu retard
BABÓRD, baborduri, s. n. 1. Partea stângă a unei nave privind spre partea dinainte a vasului. 2. Marginea din stânga a fuzelajului unui vehicul aerian, privind spre partea dinainte a aerovehiculului. – Fr. bâbord. Vezi definitia »
SURD, -Ă, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = în zadar, degeaba. ◊ Expr. A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător. 2. (Fon.; despre consoane; și substantivat, f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz. ◊ (În sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbție acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tăinuit. ♦ Fig. (Despre senzații, dureri etc.) Înăbușit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus. Vezi definitia »
IARD s.m. Măsură englezească de lungime, egală cu 0,9144 m. [Scris și yard. / < engl. yard]. Vezi definitia »
NARD s. m. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaia (Nardostachys); spec. plantă cu rădăcină scurtă și groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii-purpurii (Nardostachys iatamansi). 2. Esență parfumată extrasă din rădăcina de nard. – Din ngr. nárdos. Vezi definitia »
RACÓRD s. n. 1. legătură, contact (între părțile unei lucrări, instalații etc.). ♦ ~ olandez = holendru (1). 2. element de legătură între două țevi, conducte etc. 3. porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. 4. (cinem.) legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. (< fr. raccord) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z