sul (-luri), s. n. – 1. Piesă la războiul de țesut. – 2. Rol, rulou. – 3. Cilindru. – Mr., megl. sul. Lat. *sŭbŭlum, în locul clasicului insŭbŭlum (Candrea, Éléments, 80; Pușcariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474; Pascu, Beiträge, 10), cf. sulă, și alb. sulj, it. subbio, fr. ensouple, sp. enjullo. Der. din ceh. sul „brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabilă. – Der. sulete, s. m. (parte a jugului care se sprijină pe ceafă; drug sau balustradă de parmalîc); suloi, s. n. (Trans., băț de brad). Vezi definitia »

MULTICAÚL, -Ă adj. cu numeroase tulpini. (< fr. multicaule, lat. multicaulis) Vezi definitia »

CELUL- Element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) celuloză”. [Var. celo-. / < lat. cellula – cămăruță]. Vezi definitia »

fenomenul fizic, economic, social și cultural care presupune ocuparea de către populația înstărită, cu status social ridicat a zonelor supraglomerate, locuite de populație defavorizată social sau a cartierelor muncitorești și dislocarea vechilor rezidenți Vezi definitia »

AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula]. Vezi definitia »