REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv. Vezi definitia »

POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus]. Vezi definitia »

PREZUMTÍV, -Ă I. adj. considerat ca probabil; ipotetic. II. s. n. mod al verbului care prezintă o acțiune ipotetică. (< fr. présomptif, lat. praesumptivus) Vezi definitia »

INHIBITÍV, -Ă adj. inhibitor. (< fr. inhibitif) Vezi definitia »

plentív, -ă, adj. (înv.) tânguitor. Vezi definitia »