CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus]. Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo]. Vezi definitia »

COMPENSATÍV, -Ă adj. compensator. (< fr. compensatif) Vezi definitia »

SOCIATÍV, -Ă adj. Complement circumstanțial sociativ = complement circumstanțial care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia]. Vezi definitia »

PANSÍV, -Ă adj. (ir.) meditativ, gânditor. (< fr. pensif) Vezi definitia »