PROEMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieșitură (în relief), ridicătură. [Pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence]. Vezi definitia »

CONȘTIÍNȚĂ s. f. 1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. ◊ gândire, spirit. 2. faptul de a-și da seama; înțelegere. ♦ ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale. ♦ proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc. (< fr. conscience, lat. conscientia) Vezi definitia »

BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Magh. bot. Vezi definitia »

GREVĂ s. f. FormĂ? organizatĂ? de luptĂ? a salariaților din încetarea colectivĂ? a activitĂ?ții, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicĂ?ri. o ~ generalĂ? = grevĂ? care cuprinde toate unitĂ?țile dintrâ??o ramurĂ? industrialĂ?, dintrâ??un oraș, dintrâ??o țarĂ? etc.; ~ japonezĂ? = grevĂ? a salariaților care se face publicĂ? prin arborarea unei brasarde la brațul fiecĂ?rui salariat, fĂ?rĂ? a recurge la încetarea lucrului; -a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. -Din fr. GrĂ?ve Vezi definitia »

comoáră (comóri), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik. Vezi definitia »