RESTITUTÓR s.m. Cel care dă înapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur]. Vezi definitia »

a se uita picior peste picior expr. a fi șasiu, a suferi de strabism. Vezi definitia »

ȚÂȘNITÓR, -OÁRE, țâșnitori, -oare, adj. Care țâșnește. ◊ Fântână țâșnitoare = fântână arteziană, v. artezian. – Țâșni + suf. -tor. Vezi definitia »

ZIGOSPÓR, zigospori, s. m. Zigot. – Din fr. zygospore. Vezi definitia »

BACIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu bace. (< fr. baccivore) Vezi definitia »