Definita cuvantului reverberație
REVERBERÁȚIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a căldurii. 2. (și fig.) persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o sală, după ce sursa sonoră nu mai emite unde. ♦ ~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor produse de reverberația naturală. (< fr. réverbération)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reverberație
MICROISTÓRIE s.f. Istorie de dimensiuni reduse; miniistorie. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »
iníe (iníi), s. f. – Sloi, gheață care se formează iarna pe suprafața apelor curgătoare. Sl. inije „grindină” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje. Vezi definitia »
REITERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Repetare. 2. Metodă în topografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru a reduce erorile. [Gen. -iei. / < fr. réiteration]. Vezi definitia »
HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect]. Vezi definitia »