ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6. poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare. Vezi definitia »

LAMINÓR s. n. 1. instalație compusă din cel puțin doi cilindri care se rotesc în sens contrar, cu ajutorul căreia metalele și aliajele sunt transformate în lame, în fire etc. 2. mașină care subțiază și omogenizează fibrele textile. 3. mașină cu care se fărâmițează anumite materiale pentru pregătirea pastei de argilă, a nisipului de concasor etc. (< fr. laminoir) Vezi definitia »

bozgor Vezi definitia »

MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.:-lu-i-] – Milui + suf. -tor. Vezi definitia »

ETALONÓR s. m. tehnician specialist în operații de etalonare (2). (< fr. étalonneur) Vezi definitia »