PROPULSÍV, -Ă adj. care produce o propulsie. (< fr. propulsif) Vezi definitia »

INFINITÍV, infinitive, s. n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat. infinitivus. Vezi definitia »

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv. Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă adj. 1. Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă (și s.f.) = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Referitor la predicat. [< lat. praedicativus]. Vezi definitia »

SUBSTRACTÍV, -Ă adj. 1. (mat.; despre numere, segmente) care se succedă dintr-un număr, segment. etc. 2. (despre amestecuri de culori) care se realizează prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe. (< fr. soustractif) Vezi definitia »