POLIMERÍE s. f. 1. stare a unui corp polimer. 2. (biol.) condiționare a unui caracter de mai mulți factori. (< fr. polymérie) Vezi definitia »

AEROSOLOTERAPÍE s.f. Procedeu terapeutic constând din introducerea sub formă de aerosoli a medicamentelor pe căile respiratorii. [< fr. aérosolthérapie]. Vezi definitia »

PRESUPOZÍȚIE s. f. supoziție prealabilă, presupunere. (< fr. présupposition) Vezi definitia »

AGROSTOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază pășunile. [Cf. it. agrostologia, germ. Agrostologie < gr. agrostis – iarbă, logos – studiu]. Vezi definitia »

-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs]. Vezi definitia »