Definita cuvantului rococo
ROCOCÓ adj. inv. stil ~ (și s. n.) = stil de ornamentație în arhitectură și arta decorativă din sec. XVIII, de origine franceză, care urmează barocului, printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. ◊ (p. ext.) demodat și puțin ridicol. (< fr. rococo)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rococo
CERCO-, -CÉRC elem. „coadă”, „înotătoare”. (< fr. cerco-, -cerque, cf. gr. kerkos) Vezi definitia »
LOCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) loc”, „în locul”. [< fr. loco-, cf. lat. locus]. Vezi definitia »
ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș]. Vezi definitia »
VISCO-/VISCOZI- elem. „viscozitate”. (< fr. visco-, viscosi-, cf. lat. viscum, viscosus, cleios) Vezi definitia »
marócco (joc) s. n. Vezi definitia »