FRIGORIGÉN, -Ă adj. (despre un sistem fizio-chimic) care poate produce frig. ♦ agent ~ = substanță (freon, amoniac etc.) care, vaporizându-se la temperatură joasă, absoarbe căldura; agregat ~ = parte a unei instalații frigorifice în care agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. (< fr. frigorigène) Vezi definitia »

SIMÉN s. m. v. seimen. Vezi definitia »

PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou]. Vezi definitia »

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen) Vezi definitia »

ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor. – Din fr. organogène. Vezi definitia »