Definita cuvantului pleistocen
PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pleistocen
FASAMÉN s.n. (Franțuzism) Lornion. [< fr. face-à-main]. Vezi definitia »
BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène]. Vezi definitia »
Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz.
Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »
LÚMPEN s. n. lumpenproletariat. (< germ. Lumpen) Vezi definitia »
TOXICOGÉN, -Ă, toxicogeni, -e, adj. Care produce o substanță toxică. – Din fr. toxicogène. Vezi definitia »