Definita cuvantului röntgen
RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu röntgen
GLUTÉN s. n. substanță proteică vâscoasă, moale și elastică, obținută din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. (< fr., lat. gluten) Vezi definitia »
pîșén (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie). Vezi definitia »
LITOGÉN, -Ă adj. (med.) care produce calculi (II). (< fr. lithogène) Vezi definitia »
LÓDEN, lodene, s. n. Stofă groasă și păroasă, de obicei impermeabilă. ♦ Pardesiu (raglan) confecționat dintr-o astfel de stofă. – Din fr. loden, germ. Loden. Vezi definitia »
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. Vezi definitia »