INSUFICIÉNT, -Ă I. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător. II. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens) Vezi definitia »

GISMÉNT s.n. 1. Unghiul format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. 2. Dispoziția stratelor minerale în scoarța Pământului. ♦ Strat de minerale. [Pl. -turi, -te. / < fr. gisement]. Vezi definitia »

ANGOASÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce angoasă; neliniștitor. [< fr. angoissant]. Vezi definitia »

OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. Vezi definitia »

ANTIDELIRÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament), împotriva delirului. (< anti- + delirant) Vezi definitia »