Definita cuvantului năbădăios
NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Năbădăi1 + suf. -os.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năbădăios
DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux. Vezi definitia »
FURUNCULÓS, -OÁSĂ adj. Cu furuncule. [Cf. fr. furonculeux]. Vezi definitia »
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos. – Bubă + suf. -uros. Vezi definitia »
VANITÓS, -OÁSĂ adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux) Vezi definitia »
PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. ◊ Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur, vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ. Vezi definitia »