APOSIOPÉZĂ s.f. (Liv.) Reticență; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să fie spus. [Pron. -si-o-. / < fr. aposiopèse, it. aposiopesi, cf. gr. aposiopesis < aposiopao – încetez să vorbesc]. Vezi definitia »

PLOIȘOÁRĂ, ploișoare, s. f. (Rar) Ploicică. [Pr.: plo-i-] – Ploaie + suf. -ișoară. Vezi definitia »

morofleácă, s.f. (reg.) 1. țuică slabă. 2. om sau animal prost. Vezi definitia »

ENTRÁTĂ s.f. (Muz.) Introducere. [< it. entrata]. Vezi definitia »

pendulă, pendule s. f. 1. limbă. 2. penis. Vezi definitia »