DORICÍSM s.n. (Lingv.) Caracteristica dialectului doric al limbii grecești vechi; dorism. [Cf. it. doricismo]. Vezi definitia »

ETIMOLOGÍSM s.n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală de o formă a ei mai veche, pretinsă a fi mai corectă; ortografie etimologică. [< fr. étymologisme]. Vezi definitia »

DEFETÍSM s. n. 1. Opinia, părerea, atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere. 2. Infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării. – Din fr. défaitisme. Vezi definitia »

REFLEXIVÍSM s.n. (Liv.) Reflexivitate. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SCOTÍSM s. n. doctrină a gânditorului medieval Duns Scot, sinteză a platonismului augustinian cu aristotelismul, reprezentat de Toma dÁquino, atribuind voinței preeminență asupra intelectualismului aristotelic. (< fr. scotisme) Vezi definitia »