ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/) Vezi definitia »

DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (Despre animale) Care se hrănește cu frunzele arborilor forestieri. [Pron. -li-a-. / cf. lat. defoliator]. Vezi definitia »

MACROSPÓR s. m. spor femel care dă naștere macroprotalelor. (< fr. macrospore) Vezi definitia »

SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus) Vezi definitia »

CONLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore]. Vezi definitia »