CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar. Vezi definitia »

POȘOÁR, poșoare, s. n. Placă pe care s-a decupat o literă, o cifră, un model, folosită ca șablon. – Din fr. pochoir. Vezi definitia »

VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. Vezi definitia »

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire]. Vezi definitia »

saidecár (saidecári), s. m. – Bijutier, argintar. Tc. (per.) sade-kiar (Șeineanu, II, 307). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »