EMFIZÉM s.n. Umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea forțată a alveolelor pulmonare provocată de pierderea elasticității țesutului. [Pl. -me, -muri. / < fr. emphysème, cf. gr. emphysema – umflătură]. Vezi definitia »

PARALEXÉM s.n. (Lingv.) Formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. [< fr. paralexème]. Vezi definitia »

BEM, Jósef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revoluția poloneză din 1830-1831. Unul dintre conducătorii armatei revoluționare ungare în timpul Revoluției din 1848-1849. După cîteva succese împotriva armatei austriece, a fost învins de armata țaristă la Albești (iul. 1849); s-a refugiat în Imp. Otoman unde a adoptat islamul. Vezi definitia »

MORFÉM, morfeme, s. n. (Gram.) Element morfologic (afix, accent, desinență, alternanță fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte și forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). – Din fr. morphème. Vezi definitia »

BERCHEM [bérhem], Claesz Pietersz (1620-1683), pictor olandez. Influențat în alegerea temelor și în distribuția luminii de arta și peisajul italian („Tivoli”). Peisaje în care realitatea este transformată de imaginație („Apus de soare”). Vezi definitia »