Definita cuvantului nărav
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nărav
SUÁV, -Ă adj. delicat, fin, gingaș. (< fr. suave) Vezi definitia »
PLANCONCÁV, -Ă adj. Care are o față plană și alta concavă. [< fr. plan-concave]. Vezi definitia »
moráv (-vuri), s. n. – Obicei, obiceiuri bune, moralitate. Creație artificială, din nărav încrucișat cu lat. mos, fr. moeurs (Philippide, Principii, 107). – Cf. moare. Vezi definitia »
chirnáv, -ă, adj. (pop.) aproape bolnav, predispus la boală, bolnăvicios. Vezi definitia »
PRAV s. n. v. praf. Vezi definitia »