Definita cuvantului nărav
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nărav
RISTÁV s. n.v. răstav. Vezi definitia »
PLANCONCÁV, -Ă adj. Care are o față plană și alta concavă. [< fr. plan-concave]. Vezi definitia »
ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești. Vezi definitia »
sclav Vezi definitia »
pristáv (pristávi), s. m. – 1. Crainic. – 2. Ordonanță, poruncă. – 3. Intendent, vătaf. Sl. pristavŭ „ușier” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Conev 60). – Der. pristăvi, vb. (înv., a instala în funcție, a preda postul), din sl. pristaviti; pristăvoaie, s. f. (soția pristavului); pristavlisi, vb. (a înmîna), din rus. pristavlivati, toate înv. Vezi definitia »