cocobélc, cocobélci, s.n. (reg.) melc, culbec, cuculbec. Vezi definitia »

TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk. Vezi definitia »

șovîlc interj. – Exprimă ideea de șchiopătare sau de scufundare. – Var. șobîlc, știobîlc, știopîlc, știulbic, știuldic. Creație expresivă, cf. bîldîbîc, hîltîc, cobîlț, șontîc. – Der. șovîlcăi, vb. (Mold., a șchiopăta); șovîrcăi, vb. (a șovăi, a ezita); șovîrnog, adj. (șchiop); știobîlcăi, vb. (a se bălăci); știuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); știulbica, vb. (Trans., a căuta sub apă); știulbic (var. știuldic, știrbic, știulbic), s. n. (Trans., prăjină cu care se scot peștii din ascunzători). Vezi definitia »

ȘTIOBẤLC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp (greu) în apă; bâldâbâc ! – Onomatopee. Vezi definitia »

BALC, com. în jud. Bihor, pe Barcău; 3.719 loc. (1991). Biserică (sec. 13). Vezi definitia »