tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicație. – 3. Semnificație, sens. Sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget). Vezi definitia »

ORICÁLC s. n. metal prețios (bronz) la greci și romani, pentru confecționarea de bijuterii și de statui. (< fr. orichalque, gr. oreikhalkos) Vezi definitia »

-SÚLC Element secund de compunere savantă cu sensul „despicat”, „crestat”. [< lat. sulcare – a brăzda]. Vezi definitia »

CATAFÁLC s. n. postament pe care se așază sicriul unui mort până la înmormântare. (< fr. catafalque, germ. Katafalk) Vezi definitia »

SEMICÁLC s. n. calc lingvistic parțial, în care o parte se împrumută, iar cealaltă se ia din resursele interne ale limbii. (< semi- + calc) Vezi definitia »