FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus) Vezi definitia »

NEOFÍT, -Ă s.m. și f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos]. Vezi definitia »

ADENOCÍT s. n. celula secretoare a unei glande. (< fr. adénocyte) Vezi definitia »

lăcuit, -ă, lăcuiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. bătut. Vezi definitia »

LĂCOMÍT, -Ă, lăcomiți, -te, adj. (Rar) Lacom, hrăpăreț. – V. lăcomi. Vezi definitia »