Definita cuvantului namibian
NAMIBIÁN, -Ă, namibieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și. f. Persoană care face parte din populația de bază a Namibiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Namibiei sau namibienilor (1), privitor la Namibia sau la namibieni. [Pr.: -bi-an] – Namibia (n. pr.) + suf. -an.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu namibian
VENEZUELIÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. venezuelan. Vezi definitia »
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian.[Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien. Vezi definitia »
gologán (gologáni), s. m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creație expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s.v.; cf. și gogoloi, gogoneț, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicații, trebuia să fie cel de „bulgăre” sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille „bulgăre” și „monedă de aramă”, sp. redondo „monedă”, sp. din Cuba bolo „monedă de argint”. Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban și cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava „cap”, explicație insuficientă. Der. gologăneț, s. n. (mărunțiș; bănet); gologăni, vb. (a înșela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany „monedă de aramă” și bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231). Vezi definitia »
ROTULIÁN, -Ă, rotulieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la rotulă, al rotulei. [Pr.: -li-an] – Din fr. rotulien. Vezi definitia »
ciorán (-ni), s. m. – (Arg.) Hoț, borfaș. Țig. čor „hoț”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s. f. (hoție); ciordi, vb. (a fura, a șterpeli), din țig. čor-, aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. țig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s. f. (furtișag); ciorditor, s. m. (hoț); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toți termenii aparțin argoului. Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s. m. (poreclă dată țiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminație greșit identificată, probabil țig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”. Vezi definitia »