ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) care crește în aerul liber; epifit. (< fr. aéricole) Vezi definitia »

GLICÓL, glicoli, s. m. Alcool cu aspect de lichid incolor, siropos, dulce, folosit îndeosebi ca dizolvant; etilenglicol. – Din fr. glycol. Vezi definitia »

abrastól s. m. sare de calciu a naftolului, substanță antiseptică în vinificație. (< engl. abrastol) Vezi definitia »

tol, covor Vezi definitia »