aréte (aréți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului). Vezi definitia »

patrioticéște adv. (înv.) ca în patrie, după obiceiurile din patrie. Vezi definitia »

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță.[Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate). Vezi definitia »

VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis. Vezi definitia »

AMOVIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi amovibil. (< fr. amovibilité) Vezi definitia »