TAUTOCRONÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă. [< fr. tautochronisme]. Vezi definitia »

DORICÍSM s. n. particularitate a literaturii grecești dorice, a dialectului doric; dorism. (< it. doricismo, după fr. dorisme) Vezi definitia »

VANDALÍSM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener. distrugere sălbatică și nejustificată. – Din fr. vandalisme. Vezi definitia »

NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus]. Vezi definitia »

EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație. Vezi definitia »