THÓRIU s.n. v. toriu. Vezi definitia »

VESTÍGIU s.n. Urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. [Pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium]. Vezi definitia »

biu s.n. (reg.) abundență, prisos. Vezi definitia »

CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – din fr. coronium. Vezi definitia »

SOLÓDIU s. n. sol evoluat prin dezalcalizare, în al cărui profil se află un orizont eluvial. (< rus. solodi) Vezi definitia »