VIRTÚTE s.f. 1. Calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etc; perfecțiune morală. ♦ Castitate, curățenie. ♦ Înclinație specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< lat. virtus, cf. fr. vertu, it. virtù]. Vezi definitia »

PERPLEXITÁTE s. f. surprindere, uimire; stupefacție. (< fr. perplexité, lat. perplexitas) Vezi definitia »

ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. ◊ Expr. A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. ◊ Expr. Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem. Vezi definitia »

FLOTABILITÁTE s. f. 1. Însușire a unui corp de a pluti la suprafața unui lichid sau la o anumită adâncime. 2. Raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 3. Proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotație. – Din fr. flottabilité. Vezi definitia »

OLIGOCHÉTE s. n. pl. clasă de anelide terestre sau de apă dulce, cu corpul acoperit cu puțini perișori chitinoși: râma. (< fr. oligochètes) Vezi definitia »