îmblăcél, îmblăcéi, s.m. (reg., înv.) briceag primitiv cu prăsele de lemn colorat și cu limba atârnând ca hădăragul (lemnul scurt al) îmblăciului. Vezi definitia »

OVARIOCÉL s.n. Hernie a ovarului. [Pron. -ri-o-. / < fr. ovariocèle, cf. lat. ovarium – ovar, gr. kele – hernie]. Vezi definitia »

ȘEPTÉL, șepteluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodărie, într-o comună, într-o țară (pentru a obține un beneficiu economic). – Din fr. cheptel. Vezi definitia »

ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el. Vezi definitia »

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix). Vezi definitia »