Definita cuvantului siderație
SIDERÁȚIE s. f. 1. pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. scădere bruscă a forțelor vitale. ◊ șoc nervos dintr-o variație bruscă a potențialului electric. (< fr. sidération, lat. sideratio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu siderație
INTERPENETRÁȚIE s.f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere. [Gen. -iei. / cf. fr. interpénétration]. Vezi definitia »
ARITMÍE1 s. f. 1. lipsă de ritm, neregularitate în succesiunea silabelor accentuate ale unui vers. 2. tulburare a ritmului cardiac. (< fr. arythmie) Vezi definitia »
cutíe (cutíi), s. f. – 1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusă. – 3. Sertar. – 4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Mr. cutie, megl. cutiiă. Tc. kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti. – Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant). Vezi definitia »
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). Vezi definitia »
ORTOFONÍE s.f. Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. [Gen. -iei. / < fr. orthophonie, cf. gr. orthos – drept, phone – sunet]. Vezi definitia »