VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp in care o instituție, un organ reprezentativ etc. își incetează activitatea. ♦ Interval de timp in care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza. Vezi definitia »

ghevendéică (ghivindeá), ghevendéici (ghivindéle), s.f. (reg., înv.) femeie șireată. Vezi definitia »

CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille) Vezi definitia »

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. Vezi definitia »

RAFINÓZĂ s.f. Trizaharidă, formată din galactoză, fructoză și glucoză, care se găsește în sfecla de zahăr. [< fr. raffinose]. Vezi definitia »