Definita cuvantului născocitură
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu născocitură
COMÉTĂ s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă și prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [< fr. comète, it., lat. cometa < gr. kometes – încomat]. Vezi definitia »
NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura. Vezi definitia »
CÁNTĂ, cănți, s. f. (reg.) Găleată, vadră. Vezi definitia »
SEPÁLĂ, sepale, s. f. Fiecare dintre frunzele (modificate) care alcătuiesc caliciul unei flori. – Din fr. sépale. Vezi definitia »
PARTÍTĂ s.f. (Muz.) Veche denumire dată suitei. [< it. partita]. Vezi definitia »