vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre Vezi definitia »

PATARAȚÍNĂ, pataraține, s. f. (Mar.) Parâmă folosită la fixarea de borduri și spre pupă a arborilor unei nave cu vele. – Cf. it. paterazzo, fr. patarasse. Vezi definitia »

CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din scr. kita, ucr. kyta. Vezi definitia »

CATARÁCTĂ² s. f. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață. (< fr. cataracte, lat. cataracta) Vezi definitia »

HAPLOGENÉZĂ s. f. apariție a unei forme de noi plante prin mecanismele fundamentale ale evoluției. (< fr. haplogenèse) Vezi definitia »