sunătúră, sunătúri, s.f. (înv.) sunare. Vezi definitia »

mână spartă expr. om risipitor. Vezi definitia »

IPOTÉZĂ s.f. Presupunere, supoziție pe baza unor fapte cunoscute asupra relației între anumite fenomene sau asupra legăturii dintre aceste fenomene și cauzele lăuntrice care le determină. ♦ (Mat.) Element dat pe baza căruia se dezvoltă o demonstrație. [Cf. fr. hypothèse, lat., gr. hypothesis < hypo – sub, thesis – poziție]. Vezi definitia »

TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Un fel de geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., scr. torba. Vezi definitia »

MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral]. Vezi definitia »