TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar². Vezi definitia »

MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

VITICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr. viticulteur) Vezi definitia »

USCĂCIÓR, -OÁRĂ, uscăciori, -oare, adj. (Pop.) Uscățel. – Din usca + suf. -(ă)cior. Vezi definitia »

pitulătór, pitulătoáre, adj. (înv.) care (se) pitulează, care (se) ascunde. Vezi definitia »