IZOMAGNÉTICĂ s.f. Linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. [Var. isomagnetică s.f. / < fr. isomagnétique]. Vezi definitia »

INTÍMĂ s. f. partea cea mai dinăuntru a pereților unui vas sangvin. (< fr., lat. intima) Vezi definitia »

HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”. Vezi definitia »

CÚPĂ³, cupe, s. f. Tăietură în croitorie; croială. – Din fr. coupe. Vezi definitia »

DECARBOXILÁZĂ s. f. enzimă care provoacă dezintegrarea unor polipeptide prin pierderea grupării carboxil. (< fr. décarboxylase) Vezi definitia »