EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia) Vezi definitia »

PLÉURĂ s.f. Membrană seroasă a plămânului. [< it. pleura, cf. fr. plèvre < gr. pleura – coastă]. Vezi definitia »

FLÁMĂ s. f. flacără. (< fr. flamme, lat. flamma) Vezi definitia »

ISTORIOÁRĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară. Vezi definitia »

BĂȘÍNĂ, bășini, s.f. Gazele eliminate din intestin. Vezi definitia »