MUZEÍSTIC, -Ă, muzeistici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. Care aparține muzeologiei, referitor la muzeologie. 2. S. f. Muzeologie. – Muzeu + suf. -istic. Vezi definitia »

SPECÍFIC¹ s. n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique. Vezi definitia »

ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism¹, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Și adv.; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism¹; indisolubil. 3. (Despre substanțe, materii, etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ◊ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora. – Din lat. organicus, fr. organique Vezi definitia »

POLIMETÁLIC, -Ă adj. (Despre zăcăminte) Cu minereu care conține mai multe metale. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ERIC, erice, s.n. 1. Nurcă obținuta prin încrucișare direcesivă. 2.Canal natural îngust care taie transversal cordoanele litorale. Vezi definitia »