crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196. Vezi definitia »

MONOCILÍNDRIC, -Ă adj. (despre motoare) cu un singur cilindru. (< fr. monocylindrique) Vezi definitia »

ELECTROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la electromecanică. ♦ (Despre dispozitive mecanice) Comandat electric. [Cf. fr. électromécanique]. Vezi definitia »

Htonic (χθδνιος -pământesc) este un termen care în mitologie se referă la specificul unor divinități, fie de obârșie telurică, fie cu sediul subteran și în orice caz legate de cultul pământului; astfel Gaia este o divinitate htonică prin excelență, dar și zeii infernali, ca Hades, sau agrari, ca Demetra. Vezi definitia »

INTERÉTNIC, -Ă adj. între, dintre etnii. (< inter¹- + etnic) Vezi definitia »