PORȚELÁN s. n. produs ceramic, vitrifiant și translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat. ◊ obiect, vas fabricat din porțelan (1). (< germ. Porzellan) Vezi definitia »

LEDIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul mijlociu al eocenului. (< fr. lédian) Vezi definitia »

BRAHMÁN, -Ă (‹ fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile. Vezi definitia »

SIRENIÁN, sirenieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice cu corpul în formă de torpilă, cu coada dispusă în plan orizontal și cu membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare (Sirenia); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. siréniens. Vezi definitia »

haván (havánuri), s. n. – 1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold. Vezi definitia »