RADICALÍSM s.n. Tendință, înclinație spre măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor. ♦ Hotărâre, fermitate. [< fr. radicalisme, germ. Radikalismus]. Vezi definitia »

APOLINÍSM s. n. caracter apolinic. (< apolin/ic/ + -ism) Vezi definitia »

IDIOMORFÍSM s. n. însușirea de a fi idiomorf. (< fr. idiomorphisme) Vezi definitia »

PANTELÍSM s. n. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri. ◊ teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. (< fr. pantélisme) Vezi definitia »

HIRSUTÍSM s. n. creștere exagerată a pilozității, ca urmare a unor tulburări endocrine; hipertricoză, politrichie. (< fr. hirsutisme) Vezi definitia »