DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

DEMONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de diavoli. [Gen. -iei. / cf. it. demonofobia, gr. daimon – demon, phobos – teamă]. Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. știință care studiază structura și procesele chimice specifice materiei vii; chimie biologică. (< fr. biochimie) Vezi definitia »

STILÁȚIE s. f. scurgere a unui lichid picătură cu picătură. (< fr. stillation, lat. stillatio) Vezi definitia »

BRAHISCHELÍE s. f. dezvoltare insuficientă a membrelor inferioare, cu alungirea exagerată a celor superioare. (< fr. brachyskélie) Vezi definitia »