CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga) Vezi definitia »

APONEVRÓZĂ, aponevroze, s. f. (Anat.) Prelungire fibroasă lată care continuă sub mușchi. – Din fr. aponévrose. Vezi definitia »

PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranhemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec. Vezi definitia »

CREMÓNĂ s.f. Dispozitiv metalic fixat la o fereastră sau la o ușă și care servește la închiderea acestora. [< fr. crémone]. Vezi definitia »

LUCIFERÍNĂ s. f. substanță fotogenă secretată de licurici. (< fr. luciférine) Vezi definitia »