AMBRÓZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care în credințele antice avea puterea de a păstra tinerețea veșnică și nemurirea. 2. (Bot.) Plantă aromatică din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia]. Vezi definitia »

CICLOCEFALÍE s. f. monstruozitate congenitală constând în absența nasului și situarea ochilor, uniți, într-o singură orbită. (< fr. cyclocéphalie) Vezi definitia »

ASIMBOLÍE s. f. incapacitate patologică de a înțelege simbolurile. (< fr. asymbolie) Vezi definitia »

AEROFOTOGRAFÍE s. f. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice. (< fr. aérophotographie) Vezi definitia »

áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla ‹ assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška,, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (‹ assŭla), it. ascola (‹ *ascŭla), sp. astilla (‹ astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii). Vezi definitia »